Cineva mi-a pus o bucata de creta in mana saptamana asta.
Adu-ti aminte cum vorbea copilaria ta!
Copilaria mea arata acum a versuri,cuvinte formate din intuneric si lumina.Am placerea de a face din ura un zambet.Am curajul sa spun ca sunt fericita,ca fac ce imi place,ca imi aleg totul,ca eu mai pastrez liberul arbitru.
Imi simt aripile in fiecare zambet de dimineata,ca si cum nu ar exista nostalgia nici unei zile trecute,ca si cum talpile mele ar bate apa ca niste imense cozi de peste.
Iubesc sa fie totul simplu,sa-mi atarn la mana un curcubeu rotund si umed,sa simt ploaia ca si cum m-as naste din pamant mereu,o noua rasuflare amestecata cu vise.
Dintr-o bucata de sfera m-am nascut in picioare.Mereu am sa-mi simt intepenirea proprie inaltimii sufletului meu.
Caderile mele au consistenta unei dare de creta pe asfalt.
In viata mea se deseneaza kilometrii de sosele si totul se continua spre desavarsirea mea absoluta.
Stau cu un picior in Univers ca si cum as calca intr-o balta,placut,copilaresc stropind totul
si poate ca tot ce am nevoie e doar o bucata de creta alba...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu