miercuri, 8 octombrie 2008

liftul

cu pasi mici pornesti spre lift
ce te urca-n albe stele
si etaj dupa etaj
simti o amorteala-n vene
tonuri mici de jazz te-ncanta
lungi momente de extaz
mintea-ti zburda printre fluturi
in parfum istovitor
simti forii, ii traiesti
stiu..nu vrei sa te trezesti
pune capul pe perete
si respira pe-ndelete
usile se vor deschide
spre ceva ce zace-n tine
nu ti-e teama, astepti de-o vreme
buze umede pe gene
sarut lung, arome de cafea
cana alba,urme mici de ruj pe ea
fum complice la amor
pat,matasuri ca decor
nu mai stii ca e un vis
jos pe haine te-ai intins
dar eu tac acum,si plec
nu cumva sa te trezesc...

Un comentariu:

Unknown spunea...

pacat ca eu nu am lift,nici la bloc,nici la faculta...in felul acesta as fi trait fiori zilnic :X

great poem:*