pana mai ieri tineam o inima intre degete,apasand cu inelarul cat sa fac urme de "al meu"
pana mai acum 3 minute mi-au crescut gheare si s-a trezit vrajitoarea...mai tii minte cand ti-am spus o poveste ca sa te vindec?
cum sa te vindec cu o poveste in care vrajitoarea cea rea e toata inima si suflet?
nu,nu e posibil asa ceva, ar fi o vindecare printre cioburi,dar am inceput sa rad si s-au retras
unghiile astea mov ce iti apasau sufletul,Suflete,AL MEU, nici nu mai stim sa uram,sa simtim intunericul,radem fara lumina,fara despicarea de dinainte si dupa,defapt nu e nimic din care sa aflam,nu exista pasi gresiti aici,Suflete,nu ti se pare ca radem prea mult?
suntem seriosi cu noi insine?
putem sa ne suparam?
hihihiihhh,nu ne doare,zambim curat,vrajitoarea iti aduce alta furtuna,eu am sa-ti spun alta poveste,mai fericita,mai aproape cu nasul de respiratia mea,trage aer in piept Suflete,zambim copilareste,detasati de zgomotele prinse de pavilionul urechii.
hai sa ne iubim verde!
2 comentarii:
este absolut genial clipul + post-ul. Ca mai toate cele scrise de tine;)) si daca povestea inca se scrie cu fiecare gand razlet?:)
atunci,plec in cruciada sebik ;))
Trimiteți un comentariu