daca cangurii si-ar vomita puii atunci cand acestia gandesc de rau despre sariturile burticulare?
imbracand total negru acasa ma intreb de ce aici ma simt sumbra cand toata copilaria mea este un soare aici,cand ma iubeste lumea pana la adulatie,cand e atata iarba verde in jur.
sunt sictirita,pentru ca se apropie sesiunea si nu imi gasesc caietul de lectura si nici nu am chef sa recitesc caruta de carti,dar trebuie.
deci eu sunt un pui de cangur,nevomitat inca cu toate toanele mele,intr-o burta imaginara de unde iona a iesit intr-un mod inteligient si eu ma agat ca o clema de cercel intr-o ureche imaginara.
e prea mare gaura asta ca sa mai bag si altceva.dar mie imi place acasa....dezradacinata,caut loc unde sa ma pot simtii acasa:D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu