Am in blocul vecin-asta insemnand in dreapta capului cum iesi pe fereastra din bucatarie- un tip care canta la pian din 2 in 2 zile fix de la ora 11 pana la ora 13.
Dupa iese la tigara si se uita fix in bucataria noastra.Fiindca poate,fiindca sta la etajul 4,fiindca am luat obiceiul sa ies in geam si sa incerc sa ii prind privirea.
Inainte sa inteleg sistematizarea cu care urmaresti un subiect as fi zis ca am un vecin prin nu stiu care bloc care canta,de cand mi-a intrat in sange treaba cu psihologia am luat o foaie si am notat de cate ori am auzit,orele,faptele de dinainte si de dupa si-am ajuns sa am cumva un subiect de cercetare.Poate am sa folosesc cazul asta intr-un experiment pentru nu stiu ce tema,dar,fiindca totusi mai exista partea ce scrie in mine i-am inchipuit o mica poveste.
Il cheama Ivrim si locuieste singur intr-un bloc cu multi copaci in fata.Canta la pian in din 2 in 2 zile de la ora 11 pana la ora 13,asta dupa ce inainte si-a udat florile.
Are 3 ghivece cu trandafiri rosii si mari si le place sa il asculte cand mangaie clapele pianului.
Anul trecut a intrat la Conservator si-a inceput sa exerseze mult,mereu,ca o obsesie,doar ca sa-i alunge suntele singuratea,sa-si regaseasca sufletul pierdut in visul asta de a fi pianist.Nu mai are 3 ani,nu mai are nici macar 24 cand canta,are doar un timp oprit si un joc de degete.
Si-a plamadit o iubire ascunsa din cateva sonate,le-a faurit buze mari si carnoase,sani mici si tari ca merele de vara si un parfum dulce amarui de trandafiri rasfranti in soare.
Intr-o zi a iesit pe geam,sa umple verdele ierbii din fata blocului cu muzica din sufletul sau insa si-a impiedicat privirea de blocul vecin si-a zambit.
Fix la etajul 2,din 2 in 2 zile o tipa iese in pijamale cu o foaie de hartie si isi noteaza.A banuit ca sunt sunete,doar lumea lui e facuta din sunete si din fum de tigara.
Lumea ei e facuta din foi si cuvinte si multi multi oameni,pierduti,cautati,observati si stivuiti pe un bloc notes colorat vioi.
Isi opresc timpul intre etaje ca si cum s-ar vedea la o cafea.
-Buna!Astazi ai cantat mai trist, sau mi s-a parut?
-Buna! Astazi ai vazut niste oameni mai inchisi si cuvintele tale au auzit sunete triste.
-Desigur,ma gandeam la oameni pierduti,la cum sa-i scrii in caiet dupa ce te-au manjit cu baltile lor.
- Pune-ti o petala de trandafir,o simfonie,oamenii sunt sunete iar suntele tale au gust de noroi pentru ca a plouat.
S-a auzit soneria la etajul 4 si pianistul si-a scapat fereastra pe degete iar eu mi-am scapat stiloul pe beton,jos,un poc de la etajul 2.Totusi,amandoi am zambit si-am intrat in cutia asta de sufletele unde ne ducem viata.Un bloc,etaje de muzica si respiratii cu scrasnet de roti si frunze verzi pe balcon.
Dureaza tot pana peste 2 zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu