din ce-am fost am ajuns jumate din tot ce nu as fi putut sa fiu
nu m-am vazut niciodata locuind cu un tip,cu relatie serioasa,cu spalat de haine si mancare.
i-am tipat pe scari astazi"te iubesc" cand era aproape sa iasa din scara si s-a auzit un ecou pana in mine.
de ce am facut asta nu stiu,nu era nevoia sa spun acele cuvinte,poate doar sa imi explic de ce ma trezesc la ora 7 15 duminica dimineata si ma impiedic si de cana si de cafea.
mai deunazi dadusem de blogul artistic al fratilor de cuvant care umbla,scriu,il cauta pe dumnezeu sub toate pietrele strivite cu talpa...si eu stau si devin femeie de casa...
nu stiu cum s-a intamplat...prinsa in facultate,in venirea lui,in mrejele unei idile prea violent consumate,nu am avut timp sa bag de seama ca am ramas undeva in urma fata de tot ce stiam ca o sa devin...ok,am castigat stabilitatea,un amant desuet,un tip care e mereu acolo,un amic,un nebun de glume bune si proaste...si totusi...ingropata in chestii casnice nu prea cred ca exact de asta aveam nevoie..si totusi il iubesc...si-am crescut atat de mult incat nu mai pot sa ma incadrez in iubirea dementa si iresponsabila fiindca...fiindca sunt multi factori implicati.
ce e mai tragic e ca totusi nu fac nimic sa schimb asta.constientizez si doar atat,deschid gura si ma lovesc de ochii lui adanci si negrii,putini umeziti,ca niste mure dupa o ploaie de vara deasa.tac si il iau in brate si imi spun ca sunt norocoasa si fericita si iar trebuie sa stric eu totul.
concluzia este ca e un timp dificil varsta si schimbarea asta.mai pot spune ca ma oboseste psihic si-as avea nevoie de un burete sa sterg tot.inca nici macar nu stiu daca ce a fost inainte sau ce este acum.totusi sunt fericita...dar as vrea pace
Un comentariu:
Eu cred ca starea asta ti se potriveste cel mai bine, si tot ce traiesti iti da inspiratie sa surprinzi de fiecare data prin postarile tale. Impresionant.
Trimiteți un comentariu