accidentul

e un accident ca dupa multa vreme am plans citind o carte.
Mihail Sebastian Accidentul-evident.

baietii se uitau la comedie si eu alimentam soarecii imaginari intr-o noapte calda de vara,mai precis ieri noapte,intr-o pauza de invatat la socio si experimentala.

am experimentat lacrimile pure,singurele lacrimi care stiu sa le plang desi cateodata ma enerveaza.
am primit cartea cadou de 1 iunie,de la o tipa foarte draga mie...cu o dedicatie dulce si amara.
copilul teribilist care va deveni o extraordinara femeie...si am fost mai putin copil si nu am intrebat-o: cand? si mai putin femeie si nu am cochetat..am zambit si am pupacit la ea vreo 5 minute.

Apoi am dormit cuminte pana la 7 30,pierduta in gandurile mele despre versiunea mea de copil femeie...ma bantuie si pe mine fantoma mea,am salvat si eu un barbat si il am langa mine,am pictat si eu odata mai demult,am scris mult si apoi am inceput sa traiesc,sa uit,sa lupt sa imi tin schiurile in picioare pentru ca mereu venea "maine".
Poate maine e deja in trecut si eu nu am respirat cum trebuie astazi,dar am stat in picioare si am zambit pentru ca mi-am dat seama ca deja exist...ceva ce exista nu mai are nevoie sa fie cautat sau descoperit,e deja acolo.

Exist.

si-am sa-mi aduc mereu aminte de luminita mea,de diminetile cu cafea si jazz si discutii cu talc adanc.
multumesc iubita :* esti tare ;)