miercuri, 24 iunie 2009

zamislind o coaja

oamenii au coji,uneori nu au obraji si atunci ai in prezenta lor o stare de ranjet.
de foarte putine ori zambet,nu de ce ci de cum...ii vezi asa si te bate nevoia sa reactionezi la fel,poate putin opus daca in ziua respectiva te-ai trezit cu fata spre cateva raze de soare.

unde a muscat un om ramane cicatrice pentru totdeauna,chiar daca te lingi in coltul tau si ii gasesti scuze-cum fac eu de obicei cu "prietenii"-sau se scuza de la sine,mai se observa unele urme ,nu pe piele,nici in suflet,cred ca intr-o memorie pe care o spun: OK,o sa uitam totul,te iert.

Concluzia e intotdeauna: iar sunt blonda cu norma intreaga,and here it goes again,same shit,diffrent person.


P.S. sunt happy pentru ca nu sufar de borderline disorder...:X:X:X
nebunia mea se trage din alte sfere :P

Un comentariu:

Andra spunea...

Cred ca toti facem gresala iertarii. Dar daca nu am ierta, nu cumva ne-am transforma in persoane rele? Ciudat, asta gandesc eu acum. Poate o sa ma schimb. Poate nu.

Mie imi place nebunia ta :))