Malika se trezeste in fiecare dimineata de vara cu o nostalgie.Nu conteaza tematica,ea simte ca in libertatea diminetii trebuie sa-si aprinda tigara cu un oftat.
In ultima vreme are nostalgia faptului ca e un personaj literar doar si ca nu simte nimic,imi reproseaza nocturn ca libertatea ei are gratiile zilelor mele.
-De ce esti trista Malika? Astazi ne-am trezit cu ploaia in geam,cu vantul in suflet.
-Sunt trista fiindca nu ti-ai lasat parul lung,sunt trista fiindca nu mai simti vantul cum iti placea odata...
-Malika,parul creste in timp,asta daca ai rabdare si ramai o vreme aici o sa vezi ca in vara urmatoare o sa simti suvite grele si fierbinti peste obrajii tai.
- Pe naiba! Ca de obicei promiti multe,viata ta e un carusel indreptat spre nicaieri...asta fiindca i-ai zis ieri la Ady ca din sufletul tau trenurile pleaca si nu se mai intorc.
- Bine,sa admitem ca sunt singura, ca in unele dimineti ma gandesc cum ar fi sa ma scrii tu Malika,sa iti bei cafeaua linistita si visatoare,cu vesnica ta nostalgie dupa ceva...si eu sa stau cuminte sub apasarea tastelor,ca si cum as fi o bucata de semn.
- Tu ce semn ai vrea sa fii?
-Pai eu as vrea sa fiu un semn cu tus violet,azvarlita violent pe o coala,dar nu din asta ieftina ci as vrea sa fiu gravata pe o piele de print nenascut.
-Si oamenii ti-ar spune povestea de peste pielea lui?
- Nu Malika,el ar fi povestea mea...m-am resemnat sa fiu un semn,o coada din forme alungita pe o piele.
- Cu echipa Razvan ce facem?Parca trebuia in fiecare zi sa spui o poveste cu mine si cu un Razvan!
Aici Malika s-a oprit sa bata din picior,energica cum sunt copiii refuzati in fata raftului cu bomboane.
-Da Malika,ai dreptate,astazi am sa-ti dau o nostalgie suava,fiindca tu vei fi semnul si Razva2 va si pielea.
-Iar imi iei deschizi gratiile la cusca,dar pe la Intriga o sa vad ca ai sa te pierzi in fata monitorului si eu o sa raman spanzurata in asteptarea pielii lui Razvan2.
-Nu Malika,astazi simt ca pot sa-ti duc o melancolie pana la sfarsit.
Incepe povestea cu Razvan2 si Malika- Litera de pe pielea nenascutului in nastere
Malika se trezeste in fiecare dimineata cu o alta melancolie.Astazi si-a afundat nasul in cana de cafea si asteapta sa devina o litere peste pielea lui Razvan2.
Razvan2 nu este frumos in sensul artistic al firii sale.Razvan2 este brunet,inalt si slab si l-am ales fiindca in 1 85 cm poti avea o intreaga poveste.
Razvan2 a fost odata vrajitor,se lupta cu monstrii din alte realitati virtuale si acum a ramas dezbracat de varsta lui.Toti i-au spus ca a crescut si ca e vremea sa fie barbat.Razvan2 nu stie sa munceasca decat cu degetele,aplecat migalos aspra butoanelor tresare la fiecare aparitie iluzorie,uneori simte ca Malika il pandeste pentru pielea lui.Se transforma incet in vanator,fuge,se ascunde,apare brusc si ii sare fetei in fata bazandu-se pe ochii lui cafenii.Malika este o bucatica din desert.O inteleg cand ii e dor de tara ei,doar cateodata mai ii dau voie sa-si surprinda imaginea profilata pe cer...ea probabil il iubeste,in felul ei,dar nu stiu sigur fiindca eu nu am indraznit sa o intreb pe Malika niciodata....ea s-a pregatit sa fie caligrafiata peste pielea lui,o poveste despre singuratate si indepartare,cu sunet de sarpe cu clopotei,cu fosnetul nisipului auriu,cu voalurile albe si cai repezi si liberi.
- Malika...iarta-ma,nu stiu ce sa mai scriu!
- Scrie ceva,orice,cumva despre pasiuni si drame,doar stii si tu ce oameni citesc si ce cauta.
- Malika,vorbeam de Desert...tu sau eu?
-Astazi am sa te las pe tine sa vi in Desert,doar mintea ta se imbolnaveste des de dragul literelor si a soarelui.
-Malika tu iubesti?
-Monica,tu ne cunostii?
Poate e de vina Tyler Bates si anumite piese din 300...Malika,sper sa poti sa intelegi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu