Noapte cu baie pana la 3, a inceput Inima mea o poveste despre esenta, despre Dumnezeu, despre copac si de ce se uita copacul doar la radacina...ca un omagiu. Nu comentez, desi simt ca mai are anotimpuri de trait si teme de rezolvat.Destul cu copacul si radacina sa.
Dimineata: Soare, bunicii mei, fuga la pachet...o plasa mica cu o branza de vaca ,o conserva de peste, o cutie de medicamente si un borcan de smantana.
Primul autocar: Normandia: O tanara mama, cu multe bagaje da copilul la o batranica pana si le ia pe toate, un sofer frustrat, eu undeva mai departe.Isi ia geanta, copilul,panica...
Vreti sa va ajut!
Imi intinde bebele....Nu, ma refeream la geanta, la bagaje, sa sun un taxi, sa va zic ceva de oras, sa va chem un taxi, minunea pot sa o admir si sa ma intreb cum e, daca bebele meu miroase bine sau nu, dar nu cred ca pot sa duc sau sa tin in brate un bot mic de soare care s-a calmat si zambea si gangurea....
Domnisoara, de unde vii....
Doamna, de unde, de departe, sa va traiasca minunea.
Tipii, un roaker,un om de afaceri, un ITist, si un hippi...s-au blocat si au sarit si i-au luat toate bagajele pana a ajuns cine trebuia sa o ia de la autocar.
Fuga la 35, sa ajung sa "deschid "Insomnia....langa ,2 babute vorbeau despre casa,viata,familie si despre tinerii de azi, 35 plin de zuli cu o imagine megatunata si o mutra plictisita.
Am zambit instant, prima a plecat de la un bol, luat din banii ei de fata mare, a 2a a stat direct in chirie si astepta salariul sotului...am intrebat daca mai cred ca si azi se poate sa traiesti asa ceva...
Da domnisoara, daca dumneata ai stat aici, mai cred ca se poate, ca in rest, astilalti se uita la noi,se plang ca sunt stresati, copiii mei nu ma asculta si nu mai vin pe acasa ca au prea multe servicii,nu au casa,nu au masa si tot zic ca nu le-am dat si nu le-am facut.
Ei bine, casa in Cluj se face plecand de la un bol, pe care poti sa il gasesti si in gunoi, se face cu paine si cu marmelada, se face cand te uiti la prajituri in vitrina,se face cu fiecare salariu din care iti iei o furculita, un pahar, o cana....se face crosetand, tivuind, se face muncind.
Cum? Cu rabdare, cu rugaciune si incredere in Dumnezeu si omul de langa tine si prin multa invatare, prin intrebare.
La Insomnia, o domnisoara noua, mirata, ca stau langa ea si o intreb, cine este, ce face, de unde vine si ce cauta in lume....
Pe 9, tipologii multe de oameni, figuri...frumoase, incruntate, cu prejudecati,cu ura, cu iubiri, cu relaxare mimata...eu dansam...cu Dub Incorporation ,cu o ureche la lume, cu ochii peste tot, cu o mana pe bara si simtind muzica pamantului,muzica motorului, balansul care sangele meu il simtea...acum ia curba, acum e beatul, e toba, e ritul, acum pune mana asa, tine-te asa...o frunza pentru copacul meu si o floare pentru inima mea....povestea asta ,ei bine, spusa la final de drum unui pictor, care m-a observat, mi-a adus 20 de lei, sa imi iau ceva frumos pentru sufletul meu.
Deci, cine m-a intrebat de ce cateodata, cand sunt depresiva, dau o cafea si nu imi iau haine,sau flori,sau genti,sau un yaht,sau Romania in buzunar....
Drag copac, eu ,inainte sa fiu esenta umana, am fost si nisip si stea si radacina si frunza si floare si suflare Dumnezeiasca,de aceea mi se intampla, cateodata cand radiez tare, sa dau de un pastrator de lumina, care sa imi arate ca povestea, de la cuvant, inseamna ca inca mai am ce cauta sub umbrela mea pamanteasca si ca hrana, facultatea, statul in cluj,chiria....nu a fost in zadar!
Asculta muzica lumii, cautati lumina, de restul, se va ocupa Fortuna!
Povestea va continua, cand floarea simpla,de 2 lei, isi va crea povestea si va fi dar, pentru o alta floare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu