Dar atunci nu prea ii poti intelege pe oameni. Si daca nu ii intelegi, nu poti nici sa ii iubesti. So fuck off!
Iar acum revin la intrebarea mea: Cum de ne putem indragosti de oameni?
Statuile (de la Pygmalion incoace), robotii, personajele de desene animate sau personajele fictionale au toate un lucru in comun: in ele poti vedea iubirea ideala.
Oamenii, in schimb, au defecte. Sunt varza. Si atunci? Cum ajunge cineva sa renunte la idealurile de iubire ale copilariei si adolescentei si accepta sa traiasca alaturi de un om real?
Nu exista om real cu care sa te potrivesti perfect. Si nu exista in realitate iubirea ideala. Nu exista o singura persoana pe lume care sa fie cealalta jumatate a ta s.a.m.d. Poti sa accepti asta?
Eu nu.
“Si atunci, de unde stiu ca ma iubesti pe mine? De unde stiu ca nu e vorba de o fantezie de-a ta?” Well, stim sa distingem fantezia de realitate. Nu suntem retarzi.
Ca sa fiti siguri ca mai exista ceva de digerat:
Mi-a picat bine,tocmai veneam din parc cu gandurile aiurea si cu fata aiurita...astazi parca am imprumutat ceva din "copilul rebel" si totusi si eu stiu ca ei explica mai bine si vorbesc in cuvinte despre ceva ce s-a tacut atat timp
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu