Am intrat la Cluj la Psihologie....si atunci imi hotarasem scurt ca am sa merg la Sibiu.
Nu a fost sa fie...nu este sa fie desi inima mea a ramas acolo.
Sunt obosita.tac de oboseala de a spune toate gandurile si toate sentimentele.
Mi-e dor de Elis si cateodata in fata ei dau drumul al toate cuvintele si spaimele alea dintre taceri.
Anda mi-a zis ca sunt extrem de potrivita la Psihologie fiindca eu sunt cea mai dusa perfect normala fiinta care poate merge acolo.
Dormitez,obosita mai cronic decat poate fi definitia cronicismului in dictionar.
Tresar din somnul meu in miezul zilei cand ar trebui sa stau cu ochii pe ceas pana apare Xandi...ma omoara.Sunt indragostita aiurea si tac...nici nu indraznesc sa rup vraja asta impaienjenita...aman ca si deschiderea unui cadou asteptat.
Nu stie,nu recunosc,nu vorbim despre asta...tac eu si ma necajesc si ma dau de pamant ca sa urc la cer imediat cand aud de ce a facut...
Pana sa ajung sa ma invartesc in jurul axei mele...sper sa mai am timp sa imi revin,sunt istovita de bataile astea de inima,concentrice spre sinele meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu