luni, 18 august 2008

oare ce-as fi in raspunsul prietenului imaginar

GAS : nu, tu esti altceva
Monica Delia : ce sunt eu?
GAS : curioasa ?
Monica Delia : foooarteeeee
GAS : n-ar trebui
Monica Delia : ei nu...
GAS : serios ... nu
GAS : pentru ca roade curiozitatea


As renunta la miserupism..taiata si eu ca o bucata de iarba emo..dar taiata sufleteste...
si ce as mai putea spune despre sentimentul acesta care inteapa si bucura ca un cui imbalsamat.
Pe cine sa mai ma rastignesc ca sa uit cum imi bate inima?
Ce ciudata e prietenia atunci cand imaginarul incarnat incepe sa-ti vorbeasca ca si cum
nu ar mai fi locuit acolo in cutiuta cenusie...cum sa mai spun cate spasme tresar si cati luceferi se aprind in sangele meu?
Mai stiu eu sa vorbesc omeneste?Mai am puterea sa caut un sarpe mov si sa-l rog sa ajunga pana in miezul pamantului tau?
Pana si de iubire am obosit ,sa stau sa sa intorc spatele...singura concluzie care mai imi dezleaga sufletul e o ridicare de umeri si un fie ce-o fi...inca te iubesc si inca sfarai ca o picatura de apa rece pe aceasta piatra ce sunt...monument funerar,zambind zilei si razelor ce vin.

tu dulce rasarit de soare ... se pare ca timpu` meu a apus ... ne vedem la alte noi orizonturi

si trec zilele si se muta orizonturile tot pe partea unei clipe scurte si imprastiata....si tu niciodata nu-mi pare ca mai vii ca un om...nici flacara,nici imaginar...altceva de cum poate ma simt.

Niciun comentariu: