duminică, 10 august 2008

pauza de respiratie

Convingerea mea ca ma aleg cartile,oamenii,clipele,Ionut Caragea...

Savuram poemul cu gust de cer Mă predau cerului
si messengerul meu ma rupe din reverii si tristeti.
Spike O.: hi monik

Monica Delia: saluty

Spike O.: cand ti-ai pus pierce in buza
Monica Delia: acum 2 saptamani
Spike O.: vrei o melodie interesanta

Monica Delia: vreau da

Dupa cum urmeaza timpul,dupa cum iese soarele astazi,dupa cum se scurg ochii mei pe asfalt...cum poti sa-i dai cuiva in cap fiindca intra pe tine ca sa iti trimita piese,DESI tu nu ai cerut nimic.
Ei bine,stau cu messengerul deschis in virtutea asteptariilor unor spasme extreme corpului meu.Acelor 2 oameni care ma fac sa visez cuvintele,acelui zambet vesel de ciocolata care imi spune cate ceva despre femeile care nu il iubesc....dar niciodata disponibila pentru chestii atat de one-human kind.
Nu stiu de ce,ai dreptul sa te superi,dar mie chiar nu imi pasa!

Un comentariu:

Anonim spunea...

În altă viaţă am fost un râu


în altă viaţă am fost un râu
iubita mea era o salcie
cu dragostea despletită
câteodată frunzele ei
îmi acopereau trupul
câteodată se închidea în sine şi plângea
adesea o mângâiam unduitor

într-o zi iubita mea a plecat
în căruţa unui lemnar
în locul ei
pe un ciot
se odihnea adesea
o codobatură

eram furios şi pentru o vreme
n-am mai privit malurile
până când o femeie necunoscută
privind prin mine pietrele
a vrut să afle rostul pământului
şi s-a lăsat să cadă
ca o pană de codobatură
ca o frunză de salcie

a plutit o vreme
cât m-au ţinut braţele
apoi am sărutat-o
şi a rămas în voia mării

deseori iubita mea cântă
la miez de noapte
vrăjeşte pescarii

iar eu întind degetele
prin siajul bărcilor


ionuţ caragea