Dimineaţa aceasta venea miros de primăvară, auzeam creşterea ierbii, aşa cum stăteam tolănită pe banca mea preferata. Parcul era solitar, doar sufletul meu ciripea in ritmurile mp3-ului ducând crâncena lume a ororilor sub un soare blând şi pacifist.
- Clara, iepuraşul a fugit din cuşca!!!! Ridica-te şi du-te la mitica pentru că de data asta au să îl mai ţină….garda l-a săltat pentru o nouă tâmpenie.
- Ok. Merci..deşi că ştii că noi nu mai suntem împreună de 2 săptămâni aşa că ar fi bine să îl anunţi pe tatăl său.
- Dar Clara, a zis el că vrea să te anunţ doar pe tine..du-te odată fată că doar nu mori dacă ţi se răceşte locul pe bancă.
Iepuraş, porecla dată fostului meu prieten, care se pare că nu era chiar atât de inocent precum animalul blănos M-am simţit total plictisită de subiect, era mai cald locul meu însorit decât o vizită la poliţie unde să dau de recentul meu despărţit..dar inima mea a început să bată , ochii mei şi-au privit roată toate amintirile cu el… banca aceea nu era doar o întâmplare.. era primul sărut şi toate nopţile cu luna plină în care Iepuraş se dezlipea de zgomotoasa lui trupa ca să îşi încarce bateriile…
# la ce puteam să mă aştept, eram cu un tip important din showul de cartier,o cu totul altă lume în care eu păşisem facultativ doar pentru niscaiva adrenalina, fatala şi mult prea densă pentru gustul meu… sunt o tipa rea uneori dar viaţa mea însemna mai mult decât un iubit absent, cu o gaşcă de tembeli care bântuiau străzile şi sălile de net#
- Îl iubesc mult, dar a dracului să fie dacă am să mai îi salvez fundul… să facă bine să stea departe de toate belele, eu nu sunt pentru el decât o jucărie…. şi fufele lui se distrează doar când are teancul de banii nu?... să şti că e ultima dată Roms când eu mai intervin pentru el.. gata cu toate, am şi eu o limită omule!!!
Mă simţeam total frustrată, eu am fost singura care l-a iubit pentru ce era el mereu, pentru toate părţile sale, eu l-am aşteptat nopţi întregi nedormită şi cu mintea aiurea, prea speriată de ce face el şi ce companie are şi toate lacrimile mele au însemnat zero pentru că mă iubea la modul light.. eram în gândul lui, dar libertatea aceea care mi-a dat-o mă făcea să simt că nu îi pasă, oricum înainte de el nici mie nu îmi păsa dacă tipul de lângă mine simte ceva sau mergem doar în direcţia faimei.
Mi-am scos telefon din buzunar şi am sunat la comisariat…era acolo un fost amic, ne cunoşteam destul de bine şi mereu fusese un admirator de-al meu, nelipsit de la întâlnirile cu poeţii apucasem odată să îi vorbesc despre acest gen de iubire dintre mine şi Iepuraş…. ştiam cât îl rănesc zicându-i despre alt bărbat ce ar fi vrut să audă el din gura mea, dar mai ştiam şi că dragostea neîmplinită iartă multe, mai ales că niciodată nu i-am dat speranţe… am rămas cu numărul său şi cu promisiunea că mă va ajuta în orice problemă.. fix omul potrivit care să redea libertatea celui pe care îl iubeam… oricum eram despărţiţi şi eram determinată să cer acest favor întorcând amabilitatea cu o cină si un vin bun.
- Buna! Marius, am o mare întrebare şi o rugăminte.. tonul meu pisicit mai că mi-a făcut greaţă, îmi venea să mă scuip şi să arunc telefonul cât mai departe, dar Iepuraş era încă la declaraţii.
- Clara…. ce bine îmi pare să te aud, credeam că nu ai sa foloseşti niciodată acest
număr! Spune tot ce ai pe suflet şi se rezolvă!
- Marius, şti că ţi-am povestit de Iepuraş şi acum e legată de el această favoare, doar că înainte vroiam doar să te întreb dacă eşti liber în seara asta.. fac un grătar şi nu e bine să laşi o domnişoară să bea singură… mai ales când e vorba de un vin roşu vechi!
- Îmmmhhh… sună bine, mai ales când aceea domnişoară eşti tu..s-a rezolvat cu asta.. acum spune-mi despre favoare.
- Ştii, Iepuraş a fost la net ieri şi după ce au plecat de acolo i-a săltat garda.. erau mulţi şi s-a trezit unul cu gura mare să comenteze..dar nu a fost mare brânză, erau paşnici şi doar nu au făcut mare lucru…am auzit că încă sunt ăn secţie la declaraţii şi vroiam doar să ştiu dacă totul e în regulă?!
- Mora.. tu îţi faci griji degeaba, acum au plecat.. de vreo 10 minute..nu a fost mare lucru doar că de la comentariile alea de şmecheri ne-am gândit că cine ştie ce bandă ori fi şi am făcut o verificare de rutină..dar mă bucur că a fost aşa… am obţinut o cină cu tine…
- Bun..atunci te aştept la mine pe la 21.Şi , te rog, să nu-mi aduci flori, e doar o cina amicală.
- Ştiu că te-ai despărţit de el, ştiu că poate încă ăl mai iubeşti, dar vreau sa mă laşi să am grijă de tine!Eu te iubesc încă din aceea seară..şti tu toate cotloanele mele
- Ştiu, Marius, ştiu, doar că nu e vremea sa vorbim despre asta…OK..Merci de tot şi ne vedem diseară.
- Ok..pa,pa
M-am aşezat pe bancă, dintr-o dată nu mai era atâta soare, nici primăvară, îmi era frig şi lacrimile curgeau vale fără cruţare pentru starea mea de dinainte… încă îl iubeam şi o simţeam atât de acut încât îmi venea să îmi scot inima şi să o arunc la gunoi..oricum..asta eram eu pentru el, un mare coş de reciclare a sentimentelor.
Alan se contura în faţa mea,înalt şi brunet,cu cel mai radios zâmbet posibil.
- Buna iubita!Ţi-a fost dor de mine? şi fără ca să mă întrebe dacă poate să stea se trânteşte lângă mine luându-mă în braţe foarte familiar.
- Termina odată! Noi doi nu mai avem nimic în comun.. am discutat de atâtea ori că nu vreau sa mai am de a face cu tine.
- Haide, întinde mâna şi închide ochii!
De fiecare dată Alan era cel care mă surprindea.. era mereu atât de vijelios şi plin de nou , încât mă simţeam foarte ştearsă în compania lui.. defapt niciodată nu am înţeles de ce noi doi ajunseserăm un cuplu, era dorit şi curtat de o grămada de femei, eu la rândul meu aveam o mulţime de admiratori care erau gata să îmi satisfacă toate capriciile şi dorinţele, dar cu Alan, totul a fost jocul în care eu am pierdut, încă odată mâna mea s-a întins docilă.
- Tu eşti nebun! Şi primul gest a fost o îmbrăţişare furtunoasa…în palma ţineam un splendid fluture, imens şi fragil, colorat în roşu ivoriu ca o zbatere de buze.
- Ştiam eu că îl vroiai pentru colecţia ta..aşa că am pus osul la muncă şi iubita mea are fluturele dorit.
L-am sărutat…. ştiu acum că poate nu era drept să fac acel gest, dar era atât de ispititor relaxat încât buzele mele s-au deschis sub acel zâmbet larg, i-am simţit respiraţia şi mâna mea şi-a găsit odihna deasupra inimii lui.. bătea nebuneşte sub degetele mele… şi m-am oprit
- Alan… nu îl pot accepta, şi iartă-mă pentru ieşirea asta.. nu ştiu ce m-a apucat! eram fâstâcită şi tremuram toată, realizasem că toate promisiunile mele de a renunţa la el se duseseră pe apa sâmbetei… vroiam să mă ia în braţe şi să mă sărute, să îi simt buzele lui flămânde coborând sub urechea mea şi să aud încă odată cât de mult însemn eu pentru el.
Dar Alan s-a ridicat, a luat din palma mea întinsa fluturele şi mi-a atins uşor buzele cu aripile plăpânde, apoi l-a pus înapoi în cutie şi a plecat grăbit spre ieşirea din parc.
# proasto…eşti o idioata!.. acum nu ai decât să stai şi să te gândeşti că ai pierdut totul..#
Lacrimi grele curgeau, în faţa ochilor mi se derula nebuneşte toată scena, fără oprire simţeam inima mea pulsând… nu ştiam ce s-a întâmplat…motivul schimbării lui,mai ales că el era mereu atât de răbdător cu toate plecările lui, cu toate lacrimile şi neîncrederea mea…azi totul s-a rupt….si plus că diseară mai luam cina şi cu Marius.. şi atunci am văzut o imensă piatră care a coborât peste capul meu.Mă aşteptam să încetez să respir, să curgă sânge din tot trupul acesta care rănise prea mult.. mă gândeam că îmi merit soarta şi că asta e singurul lucru cu care mă voi mulţumii… că am să fiu cu Marius şi că am să îl las pe Alan să fie fericit.. şi de aici am început să îmi plâng de milă… m-a reîntins pe bancă şi am început să îmi chem moartea, vroiam atât de mult să nu mai simt nimic, să dorm, să uit,să fie totul un lin şi în mine să nu mai existe nici urmă de iubire, să fiu rece şi primitoare ca o piatră de mormânt, stăteam întinsă ca şi cum acolo avea să fie sfârşitul.
Din umbră vedeam plutind un imens fluture ivoriu, plăpând ca o adiere şi sigur pe zborul său, era fluturele pe care mi-l întinsese Alan… cine ştie pe unde rătăcea el, cine îl consola şi în braţele cărei femei găsea tot ce eu îi refuzasem în parc..
Zbârnâitul telefonului deranja sumbritatea gândurilor mele. Era John, tovarăşul lui Alan, care cine ştie ce mai vroia.. prima intenţie a fost să îi închid ,nu vroiam să aud pe fundal nici un zgomot petrecăreţ, vroiam să rămân cu ideile mele şi cu tot ce îmi imaginam eu, singurul mod de a putea şterge tot ce simţeam eu pentru Alan. Totuşi John insista să mă apeleze.
- John..nu ştiu de ce mă suni, nu mai vreau să ştiu de nici o porcărie pe care o face el..
- Unde eşti?Lasă tot şi vino la spital..Alan a avut un accident de maşină şi este în stare critică.. doctorul a zis că e nevoie de tine şi de un miracol ca să mai îl avem pe Alan cu noi.
- Acum am fugit..John…la ce spital e?
- La spitalul judeţean, secţia terapie intensivă..te aştept pe hol.
M-am ridicat în fugă, alergam spre spital… din vina mea acum el zăcea acolo.. doar eu şi capriciile mele îl aduseseră atât de aproape de moarte. Mă simţeam extrem de vinovată.. mă gândeam că niciodată nu o să mai îl las atât de aproape de mine încât să îl rănesc.În acel moment la uşa mea goală Mariu avea să afle de accident…dar eu alergam şi doar iubitule meu conta cu adevarat.
Am ajuns la spital şi pe hol m-am întâlnit cu John…era palid şi mâinile îi tremurau puternic…
- Care sunt veştile? John.. uită-te în ochii mei şi spune-mi drept!!!! l-am apucat de tricou şi am început să îl scutur frenetic
- Clara, calmează-te sau nu mai îţi zic nimic.. apoi m-am trezit la pieptul lui şi deja chiar am început să mă tem şi mai tare.. plângeam şi eram atât de îngrozită de ce are să îmi zică încât l-am strâns atât de tare de mână până ce unghiile mele au lăsat două dâre roşii.. nu părea să simtă. continua să mă legene ca şi pe un copil mic şi apoi a vorbit
- Clara, el are nevoie de tine.. dacă şi tu cedezi acum miracolul nu mai se va înfăptui..
- John.. zi-mi şansele de supravieţuire! Zi-mi tot odată!
- Comă de gradul 3.. şi dacă îşi revine s-ar putea să rămână , deci oricum ar fi distrus.. dar dacă trece de noaptea asta, doctorul a zis că primul hop e trecut şi că de abia atunci vom putea începe să sperăm.
M-am prăbuşit pe canapea şi am început să privesc în gol. Apoi a venit o asistentă şi mi-a adus un halat şi o mască şi doctorul mă aştepta în holul salonului.
- Rămâneţi lângă el, vorbiţii încontinuu şi nu îl lăsaţi să se piardă… deşi e în comă, vă poate auzi şi asta poate fi un motiv de luptă cu moartea.Vă las acum..pentru ajutor apăsaţi butonul roşu.
Şi am rămas singură, în faţa patului, unde o masă inertă însemna iubitul meu.. era întuneric şi mirosea a medicamente şi a dezinfectant.. auzeam târâitul aparatelor care îi menţineau respiraţia… mi-am şters lacrimile şi m-am aşezat uşor pe patul îngust.
Era rece şi nemişcat, inima lui nu mai avea voiciunea care mă făcea să plutesc…
l-am luat în braţe fiind atentă la tuburi şi am început să îi sărut mână care a ştiut să mă alinte mereu..acum stătea moale şi docilă sub degetele mele…am început să îi vorbesc şi să îi sărut buzele reci… era atât de rigid încât parcă nu mai conta că eu sunt acolo.
- Alan, iubitul meu, dragul meu drag…. mi-a plăcut fluturele primit, seamănă cu tot ce trezeşti tu în mine.. de fiecare dată când te vad, un roi imens începe să plutească prin sângele meu… vocea ta profunda aduce în mine zbaterea de aripi.. te iubesc atât de mult.. te rog să deschizi ochii.. Alan.. deschide ochii, zâmbeşte-mi, atinge-mă, sărută-mă .. Alan să nu mă laşi singură.. să şti că tu eşti lumina mea, raza mea de soare în tot întunericul în care viaţa asta mă aruncă… Alan… mă auzi?? Te rog iubitule… dragul meu drag.. te rog să te întorci înapoi.. dacă nu de dragul meu atunci pentru tot ce nu ai făcut, pentru toate ploile care ţi-ai deschis vise, pentru toate clipele în care inima ta a bătut mai repede.. pentru tot ce nu ai împlinit şi nu ai văzut.
Alan… să nu mori …Alan..să deschizi ochii… iubitule… te rog să deschizi ochii!!!
Şi aşa timp de 3 zile Alan a rămas inconştient… vedeam uneori câte o zbatere de pleoape şi mă bucuram că totuşi corpul său mai reacţionează.. timp de 3 zile nu m-am mişcat de lângă patul lui..l-am ţinut de mână, i-am vorbit şi l-am sărutat… zi cu zi doctorii îşi pierdeau speranta..şi zi după zi eu mă rugam mai fierbinte..în a 4 zi eram extenuată.. palidă ca un perete..tremuram toată de spaimă şi de neputinţă.,mă simţeam inutilă acolo şi îmi doream doar să deschidă ochii şi să fie totul bine…promiteam sacrificiu de sine unui dumnezeu în a cărui prezenţă nu crezusem înainte… juram că am să renuţ la Alan şi la iubirea lui.. că dacă se trezeşte am să mă călugăresc şi am să fiu credincioasă, că am să mă duc mereu la biserică, că voi face tot ce trebuie ca să fie Alan fericit…. şi lacrimile curgeau şir după şir.. în seara celei de a 4 zi am adormit cu mâna înlănţuită de degetele lui Alan…am visat imensul fluture ivoriu..era liber şi zbura pe o câmpie de maci…era născut din sângele meu şi se ducea către Alan..şi în vis Alan îmi era atât de departe..am început să îl strig şi deşi conştientizam că e doar un vis totul părea atât de lucid şi de real încăt întindeam mână să-mi pot atinge iubitul.. şi imensul fluture îl ducea tot mai departe.
- Domnişoară…. vă rog să vă duceţi să vă odihniţi.. avem un loc unde aparţinătorii pot să doarmă şi să facă un duş.
- Mulţumesc.. rămân aici şi nici nu sunt obosită.. am aţipit doar o clipă,
măcar în vis l-am avut aproape.
Asistenta m-a mângâiat pe cap, m-a luat de mână şi şi-a îndreptat de ochii spre cearcănele mele.
- Duceţi-vă şi vă odihniţi puţin.. îmbrăcaţi-vă şi reveniţi apoi… azi consiliul de gardă a hotărât să oprească aparatele… ne pare rău pentru iubitul dumneavoastră dar de 4 zile nu mai are nici o reacţie care să ne dea speranţe.. tot ce vedeţi este viaţă artificială.
- Mai stau puţin cu el… vreau sa îi vorbesc pentru ultima dată… apoi conştientizând acel ultima dată am izbucnit în plâns…deşi ochii mei se uscaseră de lacrimi, disperarea acelei ultime dăţi cu Alan, chiar şi aşa inert, era mai mult decât puteam suporta. Atunci mi-a venit ideea să îl urmez în lumea lui…
M-am ridicat zâmbitoare şi l-am sărutat pentru ultima dată, i-am luat mană rece şi i-am şoptit plângând planul meu… nici o reacţie.. i-am zâmbit şi am ieşit din salon. Pe hol John era crispat şi m-a privit temător.
- Pleci Clara? Renunţi şi tu? şi plin de ură şi sarcasm mi-a aruncat în faţă. vorbe dureroase
Totul e din cauza ta.. mereu l-ai bătut la cap, te-ai jucat cu el şi pretinzi că îl iubeşti… pleacă şi tu, dispari din faţa mea.. eşti doar încă o târfă care l-a urmărit pentru câştig.
Aproape nebună l-am privit pe John, l-am sărutat pe obraz şi l-am strâns de mână.
- John.. totul o sa fie bine.. descarcă-te pe mine şi apoi du-te şi stai lângă el…eu să mă alătur mai târziu.
Şi am lăsat în urmă un John uimit şi privindu-mi zâmbetul senin…M-am îndreptat spre oficiu şi am intrat la duş.Cu fiecare clipă ce trecea amintirile mele cu Alan reveneau furtunos.. primul nostru sărut, atingerea mâinilor sale, buzele lui care îmi zâmbeau numai mie, vocea lui dulce şi totuşi sarcastică cu băieţii lui…noi ne-am iubit mereu şi toate greşelile noastre au venit din clişeele în care trăisem, dar acum aveam să fim împreună peste toate.
Am ieşit zâmbind sub apă şi tot ce vedeam în faţa ochilor mei eram noi doi pe o pajişte imensă cu fluturii zburând liber în jurul nostru. M-am dus spre dulăpior şi am înghiţit toate pastilele pentru somn,mi-am luat din rucsac sticla de vin şi mi-am aprins o ţigară,apoi m-am întins pe pat şi am închis ochii.
În jurul meu pluteau fluturii ivoriu care se lăsau peste pielea mea, ştiam atingerea lui, şi ochii lui mă ţintuiau locului,eram amândoi în ploaie şi buzele lui mă ţineau într-un sărut pârjolitor,degetele lui coborau tandru peste gâtul meu şi buzele lui urmau dârele fierbinţi,dinţii lui trăgeau lacom de pielea mea, mă devora febril şi mâinile mele au început să îl dezbrace frenetic, îi simţeam inima bătând nebuneşte sub asaltul buzelor mele… şi atunci ne-am împreunat degetele şi am plonjat pe norişorul nostru pufos…
Luminile erau stinse şi cineva mă ţinea de mâna..Am deschis ochii şi Alan mă fixa cu privirea lui iubitoare.. prin fereastra deschisă stele nopţii luceau sălbatic şi vântul adia cu miros de pământ.. în fereastra deschisă un imens fluture ivoriu dansa cu perechea lui..
Stăpânul Fluturilor îşi îmbrăţisă iubita şi eu m-am strâns mai bine în braţele iubitoare ale lui Alan,mi-am lipit buzele de inima lui şi am ştiu că viaţa ne începe ameţitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu